Sper că nu vom cădea în isteria de a ucide cu sânge rece toţi câinii comunitari, cu atât mai mult cu cât românii sunt cunoscuţi ca persoane cu sânge fierbinte. Degeaba se dau cu capul de pereţi capitaliştii din Bucureşti, edilii lor n-au niciun interes să rezolve problema câinilor vagabonzi.
Afacerea este de tip win-win: adică câştigă şi cei din Primărie pe adăposturi construite la preţuri de supervile, dar şi fomiştii din ONG-ui, care atât timp cât există jigodii pe stradă pot sta cu mâna întinsă la sponsori.
Văd că reacţia muierilor NF(nefericite) de la „Patru labe”, „Cuţu-cuţu” şi „Ham-chiţ-miau” se lasă aşteptată.
Unde-s cucoanele care să ne explice că odată cu castrarea câinilor, acestora le pică şi dinţii, deci devin inofensivi?
În afară de soluţia finală mai există una care ar trebui urgent aplicată: iubitorii de javre să-şi ducă câinii acasă, iar dacă n-au casă, să şi-i bage-n cur.
