Până la urmă, nu mă interesează că vom zbura la Milano datorită domnului Traian Bodea, care ține de un carton pe care scrie viitoarele destinații. Nici că comandantul Pasc, după ani buni de temporizare a revenit la sentimente mai bune.
Important e că ceva s-a mișcat. Și poate încet, încet, lucrurile vor intra în normal. În fond, acum nimeni nu se mai întreabă cui datorăm pasajele de pe centură, important e că ele există. Singura nedumerire a mea este legată de scrisoarea pierdută, cea de care pomenea domnul Mang, care, ciudat, nu a mai ajuns la destinatar, adică la șefii Ryanair-ului.
Părerea mea este că această scrisoare nici nu a existat vreodată, că dacă era reală, nu ar fi ratat ocazia Pasztor și Mang să arate cine este adevăratul dușman al Bihorului.