Pentru a preîntâmpina o potenţială fraternizare între „controlori” şi „controlaţi”, conducerea centrală a Curţii a trimis la Oradea o echipă de inspectori din Zalău. Măsura are atât avantaje, cât şi dezavantaje. Avantajul e că, fiind străini de oraş, zălăuanii n-au cum formula obiecţiuni de genul „lăsaţi, că ştiu eu cum aţi deszăpezit, că am văzut pe strada mea”, şi nici nu pot interveni „prieteneşte” pentru asfaltarea preferenţială a unor străzi, pentru amenajarea unor parcări ori locuri de joacă.
Dezavantajul este, însă, pe măsură. Obişnuiţi să verifice administraţii locale mai mici, cu operaţiuni financiare mult mai simple, inspectorii nu înţeleg de ce în Primăria Oradea nu există o persoană care să le ştie pe toate şi cer lămuriri şi documente pentru orice operaţiune. Iar odată edificaţi, nu pot avea niciun interes să închidă ochii la eventualele scăpări. Că doar nu-s în oraşul lui tata…