Cel mai mult mi-a plăcut că Zgonea nu s-a răbdat să nu viziteze şi o fabrică, semn că prima dragoste, deprinsă în şcoala profesională, nu se uită.
Spre deosebire de preşedintele Băsescu, care doreşte mai mulţi chelneri şi barmani, lui Zgonea i s-a făcut dor de strungari şi frezori.
După vizita la UAMT, activul de partid şi de Stat s-a înghesuit să primescă lumină de la strategul venit din Bucureşti, aşa că acum coeficientul de inteligenţă al membrilor trece lejer de 150.
Dacă la acest coeficient îl mai adăugăm şi pe al colegilor de coaliţie liberali, ajung la un genial 180. Din păcate e vorba de un coeficient cumulat şi nu unul pe cap de politician.