Criticată pentru defrişarea unor zone verzi pentru a face loc unor lucrări sau pur şi simplu pentru igienizarea unor spaţii virane, municipalitatea a căzut în extrema opusă. Angajaţii Primăriei se fac că nu văd locurile unde vegetaţia creşte ca-n sălbăticie.
Statuia „Dansul felegii” din Piaţa Bucureşti, astfel denumită după basmalele pe care le ţin în mână fetele care se leagă să rămână surate până la moarte, este cel mai bun exemplu. Din vârful monumentului amplasat în faţa Gării orădene în 1971 creşte un arbust care şi-a făcut rădăcină în statuia de piatră.
Ciuful verde se leagănă în vânt nederanjat şi prinde rădăcini tot mai zdravene pe zi ce trece. Cine ştie, poate până la urmă va creşte aşa mare încât le va strica jocul personajelor întruchipate în piatră şi va pune stăpânire pe tot părculeţul.
Măcar, spre deosebire de statuia despre care prea puţini ştiu ce reprezintă, nu va face degeaba umbră pământului…
