Ideea de a-ți lăsa mașina în parcare și, în vreme ce tu te bălăcești, cineva ți-o spală, nu e rea și ar trebui îmbrățișată. Atunci, însă, când vopseaua adusă de vânt acoperă mașina, deja lucrurile se complică.
Cine este de vină? Șantieriștii? Exclus, ei sunt inconștienți! Proprietarii bazinului? Nici vorbă! Ei au montat niște panouri de atenționare. Proprietarii mașinilor? Nici pomeneală: nu ei sunt de vină că nu știu citi, ci dascălii care nu i-au învățat.
E clar, vântul e de vină și amplasarea geografică a țării, în calea năvălitorilor. Totuși se pot desprinde câteva concluzii din această întâmplare tristă…
1. Ca să izolezi locul unui șantier, trebuie să sapi un șanț de cel puțin 12 metri adâncime.
2. Panourile informative sunt inutile, că nu le citeşte nimeni.
3. Vopsitorii trebuie verificați zilnic la prostată, pentru că altfel nu se explică de unde le vine durerea față de tot ce e în jurul lor.
4. Șoferii trebuie atenționați verbal pentru a-i scuti de efortul de a citi.
5. Ar trebui să se imagineze un sistem prin care cei care parchează să poată să-și aleagă culoarea în care le va fi vopsită mașina de către șantieriști.