Am început să dăm o parte din Ardeal ungurilor

Șucăr mare cu Ungaria! De când cu ploile astea nenorocite, apele învolburate au cules toate PET-urile de pe mal și le-a transportat la poporul frate maghiar, de au ajuns peștii din Tisa și Dunăre să miroasă a Tanită și a rachiu aprig de Câlnău.

Spre mândria noastră, Crișul e apă de izvor, față de ce deversăm la unguri prin Someș și Mureș. Iar meritul este al celor de la ABA Crișuri, care, pe lângă chelnerițe, au angajat și un flăcău cu buldozerul care încarcă plastic și alte mizerii din zona cartierului francez Voltaire.

Practic, acolo este deja un punct de lucru al celor de la Ape, pentru că nu pot riveranii polua cum pot fraierii curăța.

Dar pentru că, totuși, lucrurile nu pot continua la infinit, e nevoie de măsuri drastice:

1. Să facă toți ca primarul din Batăr, care, în loc să arunce gunoiul în Criș, a preferat să-l îngroape în solul patriei.

2. Când își iau ajutorul social, asistații să vină cu gunoaiele la ei, ca să demonstreze că nu le-au aruncat pe apa Crișului.

3. Băutura să se vândă exclusiv la găleată de tablă.

4. Să se inverseze traseul Crișului, ca să nu ne mai critice maghiarii, ci oltenii.

5. Să scadă nivelul de trai în asemenea hal încât tot poporul să mănânce la cantina săracilor.

(sursa foto: MTI/Balázs Attila)


*
*