Muzeul Cetăţii şi al Oraşului Oradea, din incinta fortificaţiei, se pregăteşte să devină istorie.
Consiliul Local ar putea desfiinţa instituţia muzeală în orice clipă după ce avizul provizoriu de funcţionare primit de la Ministerul Culturii a expirat în luna februarie a acestui an. Directoarea Angela Lupşea a reluat demersurile pentru acreditare abia săptămâna trecută, după ce Direcţia Judeţeană pentru Cultură Bihor i-a trimis două somaţii, iar la jumătatea acestei luni a făcut şi un control.
Măsurile propuse, de la inventarierea pieselor din colecţii până la stabilirea unei noi strategii pentru dezvoltarea muzeului, par însă menite mai curând să frâneze demersurile în vederea acreditării, iar cum termenul în care municipalitatea trebuie să păstreze în funcţiune Muzeul Cetăţii, conform obligaţiilor asumate faţă de UE, de la care a primit fondurile pentru reabilitarea fortăreţei, expiră în primăvara anului viitor, directoarea nu are niciun interes să se streseze.
În locul unui muzeu, ceea ce presupune muncă de cercetare, restaurare şi altele, ar putea păstra doar câteva expoziţii pentru turişti. Mai puţină bătaie de cap, la aceiaşi bani!
1 Comentariu
…din categoria ”când incultura bate cultura”. Un management de administrație publică este aplicat mecanicist unei instituții de cultură. Proiectul de reabilitare a cetății propunea un muzeu al cetății și o administrație a spațiilor din cetate. Un muzeu are altă menire decât să aducă bani imediat la primărie prin închiriere de spații, este o instituție cu legile sale specifice. Ideea contopii celor două entități este a administrației locale actuale dar, din păcate nu este vizionară (pentru a mă exprima cu eleganță!). Ansamblul cetății, inventarul descoperit sunt un bun istoric și cultural al tuturor, al orădenilor și trebuie ”gospodărit” strategic, în perspectivă. Ce avem ? Un Palat Priciar de câteva sute de ani în care, la sfârșit de săptămână se oficiază căsătorii cu urători în port național; Muzeul Pâinii – spațiul fostei brutării în care se păstrează cuptoare de sfârșit de secol XVII, dar închis; primul și încă singurul muzeu al represiunii comuniste cu referire la deținuții politici ai unui județ, Bihorul, închis și el cu excepții notabile; spațiu de vizitat pe trei nivele cu cost de bilet de tranvai (!!!); intrări cu gratuitate în mai multe zile din an; lipsa unei garderobe (!!!) spațiu indispensabil vizitatorilor ….Cui folosește menținerea acestei stări de fapt arhicunoscute ???