La Penitenciarul din Oradea gardienii au ajuns la capătul răbdării. Fără să comită nicio infracțiune, ei fac pușcărie pe viață, până la pensie.
Cu toate acestea, Guvernul este mai interesat de soarta pușcăriașilor, pentru că la pârnaie colegii lor sunt deținuții.
Angajații se plâng că nu li se plătesc nici orele suplimentare, nici nu li se dă liber, iar singura soluție este angajarea de personal suplimentar. Ceea ce este exclus, guvernanții concentrându-se exclusiv pe pensionari, că de acolo vin voturile.
Totuși se impun câteva observații cu privire la mișcarea sindicală:
1. Pentru rezolvarea crizei de personal Guvernul ar putea cere schimbarea statutului angajaților în deținuți și a pușcăriașilor în gardieni.
2. Pentru că se plâng că din cauza orelor suplimentare nu au timp să stea cu familia, se va permite accesul neamurilor la locul de muncă.
3. Persoanele condamnate pentru corupție vor fi cooptate în conducerea penitenciarului. Păi, dacă un infractor conduce România, de ce un pușcăriaș nu ar putea conduce penitenciarul?
4. Angajații bolnavi de tuse seacă au cerut lipirea pozei Ministrului de Justiție pe ușa de la toaletă. Brusc au devenit mai flegmatici.
5. Dacă revendicările sindicaliștilor nu vor fi satisfăcute, săptămânal vom avea ziua porților deschise, dar nu pentru vizitatori, ci pentru deținuți.
