În sfârşit se pune ordine şi în domeniul picnicului. La o populaţie de 200 de mii de locuitori se va înfiinţa un singur loc de picnic, la Silvaş. Dacă eşti iute de mână, poate prinzi o poziţie liberă prin 2125, având în vedere că locul de foc este destul de strâmt şi doritori sunt berechet.
Sigur că şi eu am exagerat cu calculele. De exemplu nu toţi cei 200 de mii de orădeni vor merge la Silvaş să frigă o clisă. Există rezidenţi în cartierul francez (zona Voltaire) care fac focul direct în sufragerie, cu parchetul, exact lângă ieslea calului.
Dacă tot ne apucăm să facem o lege a picnicului, poate n-ar strica să se aloce mai multe locaţii pentru asemenea activităţi. Pădure în jurul oraşului avem, lemne încă se mai găsesc, doritori de bogracs destui.
Totuşi, se impun şi alte măsuri ca măcar o dată în viaţă fiecare orădean să poată deschide focul în oraşul natal:
1. Şi pârjolirea porcilor intră sub incidenţa legii picnicului.
2. Cei care doresc să bea până se aprinde pălinca în ei o pot face exclusiv la Silvaş.
3. Persoanele care nu mai au răbdare să primească autorizaţia de deschidere a focului vor putea face micii la saramură.
4. Cei care vor să se frigă o pot face pe insula de la Silvaş.
5. Pentru că fiecare loc de picnic va fi dotat cu toalete ecologice, doamnele sunt rugate să vină în toalete ecologice.
