Excelentă ideea ca Primăria să-i premieze anual, simbolic, pe cei mai mari contribuabili la bugetul municipiului. Extrem de tâmpită ideea ca această gală să se producă într-un profund anonimat, fără prezenţa presei.
Primăria a motivat că oamenii nu vor presă pe motiv că nu le place să-i fotografieze cineva cu chifteaua-n gură. Şi eu care credeam că diafanii noştri patroni se hrănesc exclusiv cu ambrozie şi ascultă manele la harfă… Cum n-am ajuns acolo, am să povestesc din trei surse ce s-a petrecut în spatele uşilor închise.
Oamenii de afaceri mergeau pe rând la baie să mănânce chiftele, ca nu cumva să fie fotografiaţi de ceilalţi invitaţi, cu telefoane performante. O parte din invitaţi au fost mai reţinuţi în a onora invitaţia Primăriei. Reţinuţi de organele în drept.
S-a cerut ca pe viitor diplomele să fie făcute dintr-o hârtie mai moale. Pentru că formaţia de muzică a fost amplasată în hol, s-a cântat exclusiv muzic-hall. La plecare toţi invitaţii s-au îmbrăţişat ca pentru ultima oară. La cum merge economia, nu se ştie dacă la anul vor mai fi la Gala Patronilor de succes sau la Balul Insolvenţei.
Dacă pe jos ar fi fost nisip, ai fi avut impresia că eşti într-o oază plină cu cămile. Pentru că oamenii de afaceri s-au plâns cu toţii că sunt cocoşaţi de impozite.
O parte din laureaţii din ceilalţi ani au trimis, din penitenciare, salutări şi tradiţionalul „Hai liberare”!
