2002. Am băut cu duşmanii! (FOTO)

Vineri, 4 octombrie 2002. Ora 20. Sala superbă a barului de noapte din Dacia Continental se umple, încet, de lume. Ziarişti îmbrăcaţi în ţinută de scandal, femei elegante, îmbălsămate-n parfumuri de la Duty Free, politicieni lăsaţi la vatră sau încă potenţi, justiţiari cu priviri încruntate, oameni de afaceri zâmbind forţat, mai mari ai zilei privind îngrijoraţi spre colegii de incintă, toţi, dar absolut toţi, aşteaptă să se întâmple ceva…

100 de numere… cu final neclar

Şi cum să nu se întâmple, când BIHOREANUL şi-a propus, în mod cu totul inedit, să organizeze cheful de 100 de numere nu cu prieteni, ci cu „inamicii” săi, deci cu aceia care au ţinut luni întregi prima pagină a săptămânalului? Dacă ar fi arme la discreţie, n-ar fi exclus să se lase cu împuşcături. Noroc că invitaţii sunt oameni inteligenţi. Acceptă convenţia şi se supun sloganului petrecerii, înscris pe afiş: „Decât să ne plictisim cu prietenii, mai bine bem cu duşmanii”.

După câteva înghiţituri de tărie, se trece la decernarea premiilor. Invitaţii sunt poftiţi să-şi ia în primire tricourile personalizate, diplomele, micile cadouri şi gloria eternă. Pupături, glume, atmosferă destinsă. Semn de normalitate. Barul albastru îşi prezintă programul artistic. Fetele, din acelea croite parcă numai pentru premianţi, îi fac pe ziariştii prezenţi să se „documenteze” mai atent, sub ochii vigilenţi ai consoartelor.

Se dă liber la dans, iar scena pe care înainte se contorsionau super-dansatoare geme sub paşii apăsaţi ai VIP-urilor. Vinurile irigă permanent deşertul din gâtlejurile petrecăreţilor, se face pace-pace între două personalităţi, unii profită şi o şterg englezeşte. Cei mai tari rămân până la capăt. Gata, s-a terminat cu protocolul şi cu simandicoşenia, fiecare vorbeşte cu fiecare şi nimeni nu mai ascultă pe nimeni…

Sâmbătă, 5 octombrie. Ora 4. Finalul e neclar, pentru că nici măcar cronicarul nu-şi mai aduce aminte cum a luat sfârşit manifestarea. Dar cum pe buletinul informativ al Poliţiei n-au apărut evenimente pentru seara de 4 octombrie, e semn că a fost un bal de bal, şi nu un bal cu final la spital.

Fotografii la minut

Declaraţia serii. „La cei 33 de mii de studenţi pe care-i avem, mai puteţi veni şi voi, ăştia 100. Că doar v-am făcut facultate de jurnalism, să vă educ un pic!” (rectorul Teodor Maghiar)

Suspansul serii. Ora 22. Pe uşă a intrat procurorul Alexandru Lele, în incintă fiind şi Aurel Tărău, şi procurorul Ioan Moldovan, adversari notorii ai celui dintâi. Simţind incompatibilitatea, „Comisarul” s-a retras, discret şi cu părere de rău, nu înainte însă de a mai servi un whisky şi o sărmăluţă cu Bihorel. Fostul prefect a rămas, bine dispus, până la capăt!

Eroarea serii. „Eu credeam că sunt în relaţii bune cu dl procuror Moldovan. Am auzit chiar că a lăudat modul în care am pus problema cu transferurile bancare în dosarul Tărău”. (Alexandru Lele)

Meniul serii. Aperitiv, sărmăluţe, muşchi de porc împletit, cu garnitură de cartofi prăjiţi şi salată, tort, Martini Bianco, whisky Ballantine’s, vin alb Tămâioasă de Miniş, vin roşu Merlot. Cele mai lăudate au fost sărmăluţele, servite cu şunculiţă fiartă, mămăliguţă şi stropite din belşug cu smântână!

Bârfa serii. Alexandru Kiss nu a putut veni fiindcă, în ajunul sosirii preşedintelui ungar la Oradea, UDMR-iştii o ţineau în certuri: vicepreşedintele nu voia să întâlnească un oaspete invitat de radicalul Tokes Laszlo.

Flagrantul serii. Preşedintele FC Oradea, Ioan Lucian, a fost văzut de Bihorel filându-se cu dansatoarea roşcată.

Ţinuta serii. Valeria Filip (foto stânga). Rochiţă neagră, simplă, pantofiori cu toc nu exagerat de înalt, fără bijuterii în exces, un sacou cu paiete. Soţia primarului a fost şi cel mai dezinvolt invitat: şi-a dansat partenerul de i-au sfârâit tălpile.

Destăinuirea serii. „M-a sunat astăzi Adi (Adrian Tărău – n.r.) şi i-am spus că sunt invitatul BIHOREANULUI. Mi-a zis: Ai grijă, să nu iasă scandal pe-acolo” (Aurel Tărău)

Mari prezenţi. Teodor Maghiar, Petru Filip, Aurel Tărău, Mircea Meşter, Alexandru Lele, Mircea Nistreanu, Ioan Moldovan, Ioan Lucian, Călin Vesa, Mihai Bar, Andrei Pop, Eugen Cosma, Tiberiu Sigheartău, Adrian Bucur şi toţi invitaţii.

Mari absenţi. Florian Serac (motivat), Simona Hexan, Crăciun Puşcău, Terente Merce, Alexandru Kiss, Ionel Ungur, Ioan Lascău, fraţii Micula, Gheorghe Chereji (motivat), Mariana Roşca (oarecum motivat).

Ne-au cadorisit: Hotel Dacia Continental, firma Repcon, Federaţia Patronilor, Mihai Bar.

Premiile lui Bihorel 2002

ALEXANDRU LELE

Premiul „Circul de la parchet până la linoleu”, pentru că a ajuns să fie suspendat, şi fără plasă dedesubt.

Cadou: O sticlă de petrol de aviaţie din Slovacia, probă la dosar şi un tricou cu inscripţia: „Eu sunt Alex, procurorul / Adişor îmi duce dorul”.

TERENTE MERCE

Premiul „Cel mai ascultător chestor din judeţ”, pentru modul în care îşi pleacă multele urechi la dorinţele ziariştilor.

Cadou: Un stetoscop şi nişte ochelari, pentru că e ochiul şi timpanul nostru, plus un tricou cu sloganul: „Şi de-o fi şi-o fi să mor / Tot o să ajung chestor!”.

CRĂCIUN PUŞCĂU

Premiul „Mai bine colonel în rezervă, decât comisar-şef activ”, pentru inspiraţia de a ieşi din Poliţie înainte ca aceasta să fie demilitarizată

Cadou: Un jeep de jucărie şi un tricou inscripţionat: „O să vă bag la bulău / V-aţi legat de jeep-ul meu!”.

SIMONA HEXAN

Premiul „Hai la mama să te thailandez”, pentru grija pe care o manifestă faţă de om, dar nu spunem despre care om e vorba

Cadou: O sticluţă cu frecţie galenică, plus tricoul: „Cu masajul thailandez / Eu pe toţi vă… relaxez”.

IOAN MOLDOVAN

Premiul „Ce-i în guşă şi-n cătuşă”, pentru colaborarea strânsă, uneori chiar prea strânsă, cu judecătorii bihoreni

Cadou: O pereche de cătuşe marca Christian Dior şi tricoul cu sloganul „Mi se spune comisaru’ / C-am mandatu’ precum paru’ „”.

FRAŢII MICULA

Premiul „Pulitzer”, pentru că au achiziţionat, pentru cea mai mare investiţie din Bihor, prese de 300 de tone, dar şi presa de stânga din judeţ

Cadou: O sticlă de Izvorul Minunilor învelită în ziarul Crişana. Gemenii au primit un singur tricou, pe care să-l poarte pe rând, având inscripţia: „100 de numere trase / m-au lăsat piele şi oase”…

TEODOR MAGHIAR

Premiul „Doctor Honoris Bihorensis Causa”, pentru că a băgat şcoală în poliţişti, vameşi, poliţişti de frontieră şi alte organe

Cadou: Un cactus, care e ca BIHOREANUL, adică arată bine, dar înţeapă, şi tricoul cu mesaj limpede: „Să vă fie la toţi clar / Rectorul este Maghiar”.

ALEXANDRU KISS

Premiul „De la TVS la UDMR”, pentru contribuţii la dezvoltarea semanticii gnoseologice interdisciplinare a limbii române în spaţiul carpato-danubiano-pontic

Cadou: Un dicţionar bilingv român-român, oferit de Gyuri Funar şi unul maghiar-maghiar, dat de Laszlo Tokes, plus tricoul: „Limba voastră-i o comoară / Dar accentul mă omoară”.

PETRU FILIP

Premiul „Ştrandul de iarnă”, pentru că, după ce a inaugurat Ştrandul Municipal de 7 ori în cursul toamnei, îl va mai inaugura o dată, la iarnă, pe post de patinoar

Cadou: O foarfecă pentru tăiat panglicile la viitoarele inaugurări ale Ştrandului Municipal şi tricoul cu mesaj adecvat: „Hai noroc şi la mai mare, / încă o inaugurare!”. Domnului primar îi va fi înmânat şi tricoul directorului OTL Cornel Lupău, pentru că mesajul înscris e şi pe adresa domniei sale: „Bihorel m-a demascat, / însă tot n-am fost schimbat”.

VALI FILIP

Premiul „Primar pe linie”, pentru că acasă la Petru Filip până şi nevasta e primar. Doar că medic primar!

Cadou: O scufiţă roşie, pentru că de Paşti va fi din nou pe coperta BIHOREANULUI, îmbrăcată doar cu această splendidă căciuliţă.

AUREL TĂRĂU

Premiul „Primul gospodar al judeţului”, pentru că a demonstrat că dintr-un salariu de dascăl se poate sponsoriza – degeaba – ditamai partidul

Cadou: O cretă pentru meseria de dascăl, un burete pentru a şterge toate lucrurile rele care i s-au întâmplat pe vremea când a fost prefect şi un tricou cu mesajul de consolare „Deşi mă cheamă Tărău / N-am fost un prefect prea rău”.

MIRCEA MEŞTER

Premiul „Erou al Muncii Capitaliste”, pentru că, în ritmul arestărilor, va ajunge să judece singur în toate cauzele, din lipsă de colegi

Cadou: Un cântar de pescar, să se vadă cât de greu trage adevărul la cântar. Şi un tricou cu emblema: „Vai de Creierul Român / Fără de colegi rămân!”.

MIRCEA NISTREANU

Premiul „Apa trece, pietrele rămân”, pentru că are de gând să facă din Criş o apă navigabilă, după ce se varsă-n Dunăre

Cadou: O hartă cu apele din România, un film foto cu un clişeu ce trebuie distrus şi tricoul cu mesajul legat de poza respectivă: „Am cu ce mă, am cu ce!”.

MIHAI BAR

Premiul „Nu te supăra, frate Serac”, pentru atitudinea sinceră pe care a avut-o faţă de colegii din partid, pe care i-a făcut „mafioţi”

Cadou: Un joc „Nu te supăra frate” şi un tricou cu inscripţia „Pesedişti, eu v-am fost far / Hai cu toţii pe la bar!”.

CĂLIN VESA

Premiul „Pe aici nu se trece!”, oferit în colaborare cu Asociaţia Vameşi Fără Frontiere, pentru transparenţa pe care o manifestă vămile din vestul ţării

Cadou: un carnet de membru PSD, cu 5 dolari înăuntru, şi tricoul cu mesaj către exponentele sexului frumos: „Eu pe toate vă poftesc / Să vedeţi cum vămuiesc”. Premiul ar fi trebuit oferit de prefectul Serac, mare fan al şefului Vămilor, care însă a absentat.

IOAN LUCIAN

Premiul „Decât ca UTA-n A, mai bine ca Bihoru’-n B”, pentru modul înţelept în care a cheltuit banii Consiliului Local, demonstrând că nici o sumă nu-i prea mare pentru a-ţi păstra locul în divizia secundă

Cadou: Un aparat de epilat subsuoară şi un tricou cu sloganul „Tu pe nume să nu-mi spui / Că-s cocoş, nu mai sunt pui”.

FLORIAN SERAC

Premiul „Pitbull de Săcădat”, pentru că, după ce a început ca şi căţel de companie, s-a transformat în Pittbull care sare la beregata primarilor

Cadou: o listă cu oamenii care nu sunt membri PSD şi ocupă diverse funcţii (adică cartea de telefoane a judeţului) şi un premiu „Eu pe toţi îi epatez / C-am stofă de pe chinez”.

GHEORGHE CHEREJI

Premiul „Hai liberare!”, pentru că, după zeci de ani de militărie, a reuşit să se „civilizeze” în câteva zile

Cadou: O lupă ca să poată merge pe urmele Marianei Roşca, plus tricoul dedicat, cu mesajul: „M-a pleznit iar Bihorel, / însă tot mi-e drag de el!”.

IONEL UNGUR

Premiul „Dau la pompă”, pentru că, după ce a preluat gestiunea de la Octavian Abrudan, a reuşit să facă inventarul la PECO numai după ce a măsurat cu canistra benzina din depozite

Cadou: O sticlă cu benzină, ca să acopere lipsurile constatate, plus tricoul „Vai de mine şi de mine, / M-aţi băgat între benzine”…

MARIANA ROŞCA (desigur, în lipsă)

Premiul „Nas Ne Dagoniat” – în traducere liberă „Nu ne vor prinde” – pentru că se ascunde acasă la fosta ei colegă, Elena Pop Blaga, unde, probabil, pun murături

Categoria MASS-MEDIA

Imperiului Media Pro (editorul BIHOREANULUI)

Diploma „Dacă voi nu ne vreţi, noi vă vrem”, pentru că a rezistat la cele 100 de acţiuni subversive ale legiunii rebele „BIHOREANUL”

Călin Ardelean (PRO TV)

Premiul „PRO TV e numai unul”, pentru că numai unul a mai rămas după reducerile de personal

Florin Ardelean (TVS)

Premiul „Cel mai tare în documentare”, pentru că intră adânc în subiecte, mai ales când acestea sunt blonde (a se vedea cazul Hexan!)

Cătălin Sărmăşan

Premiul „Salvatore de la Patria”, pentru că de când a plecat de la BIHOREANUL la FC Oradea, s-a dublat tirajul

Harris Walmen (Connect)

Premiul „Cel mai deştept dintre pământeni”, pentru că spre deosebire de redactorii de la BIHOREANUL, care scriu odată pe săptămână, la Connect scrie odată pe lună

Mircea Jacan (Realitatea bihoreană)

Premiul „Fă-le tu pe toate”, pentru că este şi director excecutiv la Realitatea bihoreană şi redactor-şef la Jurnal bihorean (post recâştigat în instanţă)

Gabriel Hizo (Antena 1)

Premiul „Vă… bip de vă-ndoi”, pentru relaţiile pe care le are cu subalternii. Da’ nu cu toţi.

Valentin Buda (Jurnalul de dimineaţă)

Premiul „Insula Niue”, pentru că este redactor-şef la un cotidian care are sediul dincolo de Pacific şi cititorii dincoace de Atlantic

Alexandru Seres (Jurnal bihorean)

Premiul „Auto-Moto”, pentru că la fiecare automobil oferit ca premiu, creşte cu unul şi numărul abonaţilor

Adrian Criş (Radio Transilvania)

Premiul „Ăia da bărbaţi”, pentru că deşi el şi colegii săi par dotaţi, preferă să lucreze numai pe ultrascurte

Veronica Bursaşiu (Jurnal bihorean)

Premiul „Te-am văzut printre balcoane”, pentru că la vederea ei orice ziarist se scoală… în picioare (ceea ce s-a şi întâmplat, şi vineri seara, la Dacia Continental)

Ioan Laza (Crişana)

Premiul „40% Frutti Fresh”, pentru că, având la bord 15% Tanita şi 3% Izvorul Minunilor, Crişana îşi va muta sediul la Rieni

Lulu Cremeneanu (Europa FM)

Premiul „Nu e muncă ca la nuntă”, pentru că într-un weekend câştigă, la nunţi, cât în 3 ani la Radio Sonvest

1234►